Legănată
în murmur de ape şi cetină de brazi, sălăsluieşte cu mândrie frumoasa comună
Subcetate, comuna în care noi ne petrecem viaţa.
De unde numele de
,,Subcetate’’?
Se spune, că odată, cu mult timp în urmă, ar fi existat
pe dealul ce mărgineşte comuna, o cetate. Datorită faptului că aşezările rurale
sunt răsfirate oarecum la poalele acestui deal, comunitatea a primit numele de
SUBCETATE, nume ce îl poartă şi azi.
Dealul pe care se presupune că s-a aflat cetatea
Folosind
dărnicia naturii, ştiind că ea le este mereu alături , locuitorii comunei,
fiind oameni voinici, harnici şi plini de credinţă, muncesc zi de zi pentru
a-şi asigura pâinea.
Fiind situată
pe Valea Mureşului Superior, în depresiunea Giurgeului din Carpaţii Orientali,
comuna noastră are toate condiţiile pentru ca agricultura sa fie roditoare. De
aceea, principalele ocupaţii erau în domeniul agriculturii.
Din nici o gospodărie nu lipseau ovinele, bovinele şi
porcinele.
Nu trecea o zi fară ca dealurile şi câmpiile ce mărginesc
comuna, să nu fie vizitate de harnicii gospodari, doritori de muncă.
Pe lângă toate frumuseţile ce se găsesc aici, comuna se
mândreşte şi cu o minunată biserică, ce işi are rădăcinile de aproximativ 109
ani, adică din anul 1902.
În zilele de
sărbătoare, această măreaţă biserică este plină de credincioşii comunei.
Această biserică măreşte şi sărbătoreşte Hramul Sf.
Dumitru, ocrotitor al comunei. Din acestă cauză mulţi dintre locuitori poartă
numele de Dumitru, chiar şi primul om care se spune că şi-a făurit o familie
aici se numea şi el Latko Dumitru.
Uliţele erau împodobite de glasurile zglobii ale
copiiilor satului. Unul dinte cele mai interesante şi încântătoare jocuri
era ,,ÎN BUMBGI’’
, care după cum
spune şi numele se juca pe bumgi, adică pe nasturi care se clasificau în
diferite clase, după valoarea fiecaruia.
Cei
mai valoroşi bumbgi erau răzăşi de la uniformele militare.
Unealta cu care se juca acest joc era PIŢULA, care era
făcută din monede.
Toate aceste comori era ţinute în CUTIA CU BUMBGI.