Animalele sătenilor, nu demult venite de la munte, încearcă să mai profite de puţina iarbă rămasă după secetă şi sunt răspândite pe dealurile comunei.
Majoritatea copacilor, cu excepţia brazilor, încep să îşi lase pământului îmbrăcămintea lor ce o vor mai avea la primăvară, iar frunzele ruginii şi gălbejite ale lor îţi stârnesc în suflet o imagine de basm.
De-a lungul zilei, oamenii trudesc din răsputeri pentru a lucra şi a strânge merinde şi furaje, căci în curând va poposi la uşile noastre, iarna... Noaptea se lasă uşor peste localitatea,ziua scăzând pe zi ce trece, fumurile caselor se confundă cu ceaţa lăsată de venirea nopţii , iar eu închei acest post cu gândul că în scurt timp marea sărbătoare a varvigenilor se apropie...
Un mic sfat: Faceţi click pe fotografii pentru a le vedea la dimensiunea lor completă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu