Vă mai aduceţi aminte versurile poemului Moină de Bacovia?
,,Şi toamna şi iarna,
Coboară amândouă
Şi plouă,şi ninge,
Şi ninge,şi plouă.''
Aceste versuri reflectează întocmai după-amiaza de astăzi. Diferenţa majoră este că noi ne aflăm,calendaristic vorbind,în plină primăvară,anotimp în care ar trebui să vedem copaci înfloriţi ,ghiocei,iarbă înverzită...Avem o primăvară care se lasă cam greu aşteptată,ca de obicei; uneori chiar uit că ne aflăm în polul frigului din această ţară.Lăsând la o parte aceste amănunte,şi ezit să aprofundez problema încălzirii globale şi a schimbărilor climate, am imortalizat câteva rezultate al ninsorii de astăzi...
vineri, 30 martie 2012
vineri, 23 martie 2012
22 martie - ZIUA INTERNAŢIONALĂ A APEI
APA – MIRACOLUL VIEŢII
Elev: Muscă Adriana-Sebastiana, clasa a X-a A
Prof. coord.: Dobrean Daniela
Grup Şcolar „Miron Cristea”, Subcetate, Harghita
Fiecare ne întâlnim adesea cu termenul „apa”. Dar oare ce este aceasta in esenţa ei?!
Ştim cu toţii că apa constituie 70% din ţesuturile corpului uman, 80% din sânge, 90% din creier şi că totodată apa acoperă aproximativ 71% din suprafaţa Globului. Adică, putem spune că apa ne domină întreaga viaţă.
S-a demonstrat şi ştiinţific că o fiinţă umană supravieţuieşte o perioadă mai mare fără hrană, pe când fără apă nu trăieşte decât o perioadă foarte scurtă, aceasta fiind de neînlocuit.
În rochia fluentă a acestei zâne cristaline se ascund şi micile animale acvatice, peştii. Tot în voalul său îşi găseşte hrană şi zâmbetul plăpând al florilor.
Tot cu ajutorul apei se obţin şi forme de energie folosite în diferite ramuri. Este una dintre principalele căi de transport, iar în industria alimentară, aceasta este ingredientul principal.
Atât vara cât şi iarna, suava apă ne este prieten de joacă.
Adorăm zilele mângâiate de razele înflăcărate ale blajinului soare, zile în care ne petrecem mare parte de timp scăldându-ne. Pe de altă parte aşteptăm cu nerăbdare şi primii fulgi de nea, pentru a putea fi din nou micile podoabe ce acoperă derdeluşul.
Dar ne-am gândit vreodată care ar putea fi povestea unei picături de rouă?!
Eu cred că aceasta a luat naştere într-o lume în care iubirea şi frumosul dăinuiau, unde numai păcatele oamenilor au spart liniştea sacră din Paradisul Divin.
Ghimpii acestor păcate au străpuns sufletul Dumnezeiesc al Creatorului încât o lacrimă s-a ivit în ochii Edenului. Această lacrimă solitară a învăluit Pământul c-o mare de speranţă eternă.
Curăţia şi puritatea sevei divine ce sălăşluieşte într-o picătură gingaşă de rouă ne îndeamnă să trăim o viaţă limpede, asemenea ei.
De pe petala firavă a unui trandafir înflăcărat de dogoarea astrului arzător, această picătură de rouă avea o dorinţă puternică de a poposi la umbra înţeleptului stejar, dar în drumul său ghimpii aspri ai trandafirului au transformat-o într-un izvor nesecat de puritate eternă ce emană viaţă pretutindeni.
Nu putem supravieţui fără Dumnezeu, căci, El ne-a dăruit apa din lacrimi, iar lacrimile înseamnă viaţă.
Lumea în care trăim noi acum, este o lume opusă celei în care a luat naştere acest izvor de puritate. Este o lume în care poluarea a ocupat locul din scaunul regesc al vieţii întregului mediu înconjurător.
Natura fiind poluată este poluată şi apa şi odată cu aceasta este înnegrită şi viaţa noastră, a tuturor.
Apa – elementul nemuririi – este indispensabilă vieţii, la fel ca Divinul Creator.
MESAJ: Preţuiţi Apa – Preţuiţi-L pe Dumnezeu!
joi, 15 martie 2012
Ţinută şcolară nouă...
Conducerea Grupului Şcolar ,,Miron Cristea'' a încercat să ofere eleviilor o nouă experienţă: aceea de a purta o ţinută mai formală,elegantă şi decentă, care să le pună în valoare aspectul lor fizic.
După îndelungate încercări, majoritatea elevilor poartă cu mândrie uniforma şcolară, iar mulţumită domnului prof. Lung Adrian, vă vom prezenta o galerie de imagini surprinse în timpul orelor de curs.
CLASA I
CLASA a III-a
CLASA a IV-a
CLASA a V-a
CLASA a VI-a
CLASA a VII-a
CLASA a VIII-a
CLASA a IX-a
CLASA a X-a A
CLASA a XI-a
duminică, 26 februarie 2012
Satul Duda,dovada că veşnicia persistă
Satul Duda este amplasat în sud-estul comunei, de lungul pârâului Duda şi pe dealurile din preajmă.Suprafaţa vetrei satului este de 22 de hectare.Casele sunt răsfirate, separate de mari suprafeţe de păşuni, fâneţe şi culturi agricole. ( Doina Dobrean, Vasile Dobrean –Monografia comunei Subcetate )
Pentru mine, satul Duda este un loc aparte, izolat de restul comunei, rămas încă pur şi veşnic.Între numeroasele dealuri ce înconjoară acestă aşezarea,se observă puţinele case rămase locuite, marea majoritate fiind persoanele de vârstă înaintată.
Peisajul este unul deosebit,desprins din poveşti, prielnic pentru dezvoltarea turismului rural,dar deocamdată este un vis irealizabil din cauza lipsei curentului electric.Sper că în viitorul apropiat, acest lucru să se realizeze şi acest loc să îşi recapete minunăţia de altă dată.
luni, 13 februarie 2012
Biblioteca Grupului Şcolar ,,Miron Cristea” Subcetate
,,Şcolile din Subcetate au avut mereu învăţători şi profesori
exemplari, conştienţi că au de îndeplinit o misiune nobilă prin activitatea
didactică pe care o desfăşoară, fiindcă nimic nu poate fi mai minunat şi fără
egal în lume decât să modelezi sufletul unui pui de om – creaţia şi semenul tău
- , cel care-ţi continuă paşii, idealurile şi-ţi asigură ţie şi omenirii
nemurirea”.
„Prima atestare documentară a şcolii ar fi anul
1765. Varvizul(Subcetate), avea şcoală la acea dată la care funcţiona
dascălul George”. ( Doina
Dobrean, Vasile Dobrean – Liceul din Subcetate –
Prezentare monografică 1956-1958; 1961-2002 )
Denumirea instituţiei:
1956-1958: Şcoala Medie de 10 ani
1961-1965: Şcoala Medie
1965-1969: Liceu
1970-1973: Liceul de Cultură Generală
1974-1978: Liceul Real
1978-1990: Liceul Industrial
1990-1996: Liceul Teoretic „Miron Cristea”
1996-2001: Grupul Şcolar Industrial „Miron
Cristea”
2002- Grup Şcolar „Miron Cristea”
Activitatea
bibliotecii şcolare
Prin activitatea sa,
biblioteca şcolară participă la realizarea obiectivelor sistemului de
învăţământ , la formarea unei temeinice culturi generale a elevilor şi cadrelor
didactice, a unei bune pregătiri profesionale şi de specialitate; contribuie
totodată la înţelegerea de către elevi a rolului şi importanţei informaţiei în
lumea contemporană, a metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală, ajutându-i
pentru un studiu individual eficient.
Acum, în era ştiinţei
bibliotecile sunt principalele structuri implicate în culegerea , prelucrarea
şi diseminarea informaţiilor. Ele sunt centre de informare, cercetare,
documentare şi pun la dispoziţia utilizatorilor cunoştinţe şi informaţii din
toate domeniile.
Consultând Cartea şcolii am obţinut câteva date
importante în ceea ce priveşte istoricul bibliotecii. A existat o permanentă
preocupare de dezvoltare a fondului de publicaţii, datorită unor oameni inimoşi
şi pasionaţi, care şi-au desfăşurat activitatea la bibliotecă.
* în anul şcolar 1962-1963 se înfiinţează biblioteca cu un număr de 480
de volume.
* în anul şcolar 1963-1964 existau 1000 de volume.
* în anul şcolar 1965-1966 existau 3700 de volume.
* în anul şcolar 1970-1971 existau 6000 de volume.
* în anul şcolar 1975-1976 existau 8500 de volume.
* în anul şcolar 1978-1979 existau 6500 de volume la liceu şi
2200 de volume la şcoala generală(este anul când cele două unităţi se
scindează, respectiv şi bibliotecile).
* în anul şcolar 1981-1982 existau 6238 de
volume(liceu) şi 5247 volume(şcoala generală)
* în anul
şcolar 1986-1987 existau 8544 de volume(liceu) şi 8845 volume(şcoala generală)
* în anul şcolar 1990-1991 existau 9567 de
volume(liceu) şi 10552 volume(şcoala generală), este anul când cele două
biblioteci şcolare se unifică.
* în prezent biblioteca dispune de un număr de
23488 volume.
Un mediu bine ales încurajează copii în a deveni utilizatori
independenţi, dezvoltându-le în acelaşi timp simţul căutării. Am încercat să
ofer un aranjament care încurajează utilizarea cu uşurinţă a bibliotecii.
Anunţurile clare dau tonul, precum şi varietatea materialelor promoţionale.
Biblioteca Grupului Şcolar „Miron Cristea”,
beneficiază de două încăperi.Cele 23 473 de unităţi sunt împărţite astfel: Prima cameră este destinată
sălii de lectură, cu 10 locuri, aici se află o parte din cărţile de limbă şi
literatură română şi literatura universală mai des solicitate, cărţile
destinate celor mici şi o parte din enciclopedii, atlase, dicţionare, tot la
fel, cele mai uzuale, câteva dintre manualele şcolare alternative, etc. Accesul
este liber la raft, utilizatorii putând să-şi aleagă singuri cartea preferată
s-au să-şi caute informaţia necesară. A doua încăpere este destinată
depozitului propriu-zis de carte, există şi aici 6 locuri pentru studiu, în
special este rezervat pentru un studiu mai aprofundat care presupune mai multă
linişte, accesul este liber la raft.
Desenul participant la
Concursul “Azi n-am fost la bibliotecă” Realizat de:Oltean Cosmina Marcela(clasa a XII-a)
Ţin să mulţumesc doamnei bibliotecare Cotfas Daniela Ana pentru ajutorul acordat în realizarea acestui articol şi pentru toată munca pe care dânsa o din plăcere pentru elevii acestei şcolii.
„Cărţile nu sunt lucruri absolut
moarte, ci conţin în ele o putere de viaţă, pe măsura sufletului celui ce le-a
dat viaţă, ba mai mult, ele păstrează ca într-o amforă cea mai pură substanţă
şi semnul intelectului viu ce le-a zămislit”.
duminică, 5 februarie 2012
Iarna la Subcetate...
Se aşterne o linişte dulce. Fulgii de nea ţes o mantie albă ce acoperă pământul. Sclipiri de cristal împodobesc atmosfera.
Regina zăpezii a pictat totul într-un alb pur şi imaculat, căsuţele sunt asemenea unor ciupercuţe proaspăt atinse de aripa ploii, iar copacii parcă adăpostesc în crengile lor mistere reci.În fiecare curte, câte un omuleţ de zăpadă ne zambeşte voios.
Pentru început am crezut că visăm, că am fost vrăjiţi şi că ne aflăm pe un alt tărâm, de basm...dar...suntem chiar la noi acasă, la Subcetate, iar magia iernii a transformat comuna noastră într-un imens izvor de frumuseţe.
Regina zăpezii a pictat totul într-un alb pur şi imaculat, căsuţele sunt asemenea unor ciupercuţe proaspăt atinse de aripa ploii, iar copacii parcă adăpostesc în crengile lor mistere reci.În fiecare curte, câte un omuleţ de zăpadă ne zambeşte voios.
Pentru început am crezut că visăm, că am fost vrăjiţi şi că ne aflăm pe un alt tărâm, de basm...dar...suntem chiar la noi acasă, la Subcetate, iar magia iernii a transformat comuna noastră într-un imens izvor de frumuseţe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)









































