Satul Duda,dovada că veşnicia persistă

   Satul Duda este amplasat în sud-estul comunei, de lungul pârâului Duda şi pe dealurile din preajmă.Suprafaţa vetrei satului este de 22 de hectare.Casele sunt răsfirate, separate de mari suprafeţe de păşuni, fâneţe şi culturi agricole. ( Doina Dobrean, Vasile Dobrean –Monografia comunei Subcetate )

    Pentru mine, satul Duda este un loc aparte, izolat de restul comunei, rămas încă pur şi veşnic.Între numeroasele dealuri ce înconjoară acestă aşezarea,se observă puţinele case rămase locuite, marea majoritate  fiind persoanele de vârstă înaintată.

       Peisajul este unul deosebit,desprins din poveşti, prielnic pentru dezvoltarea turismului rural,dar deocamdată este un vis irealizabil din cauza lipsei curentului electric.Sper că în viitorul apropiat, acest lucru să se realizeze şi acest loc să îşi recapete minunăţia de altă dată.

        Cuvintele sunt de prisos, aşa că las imaginile să vorbească de la sine...

Biblioteca Grupului Şcolar ,,Miron Cristea” Subcetate

   ,,Şcolile din Subcetate au avut mereu învăţători şi profesori exemplari, conştienţi că au de îndeplinit o misiune nobilă prin activitatea didactică pe care o desfăşoară, fiindcă nimic nu poate fi mai minunat şi fără egal în lume decât să modelezi sufletul unui pui de om – creaţia şi semenul tău - , cel care-ţi continuă paşii, idealurile şi-ţi asigură ţie şi omenirii nemurirea”.

    „Prima atestare documentară a şcolii ar fi anul 1765. Varvizul(Subcetate), avea şcoală la acea dată la care funcţiona dascălul George”. ( Doina Dobrean, Vasile Dobrean – Liceul din Subcetate – Prezentare monografică 1956-1958; 1961-2002 )

    Denumirea instituţiei:

     1956-1958: Şcoala Medie de 10 ani

     1961-1965: Şcoala Medie

     1965-1969: Liceu

     1970-1973: Liceul de Cultură Generală

     1974-1978: Liceul Real

     1978-1990: Liceul Industrial

     1990-1996: Liceul Teoretic „Miron Cristea”

      1996-2001: Grupul Şcolar Industrial „Miron Cristea”

       2002-        Grup Şcolar „Miron Cristea”

    Activitatea bibliotecii şcolare

  Prin activitatea sa, biblioteca şcolară participă la realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ , la formarea unei temeinice culturi generale a elevilor şi cadrelor didactice, a unei bune pregătiri profesionale şi de specialitate; contribuie totodată la înţelegerea de către elevi a rolului şi importanţei informaţiei în lumea contemporană, a metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală, ajutându-i pentru un studiu individual eficient.

    Acum, în era ştiinţei bibliotecile sunt principalele structuri implicate în culegerea , prelucrarea şi diseminarea informaţiilor. Ele sunt centre de informare, cercetare, documentare şi pun la dispoziţia utilizatorilor cunoştinţe şi informaţii din toate domeniile.

Consultând Cartea şcolii am obţinut câteva date importante în ceea ce priveşte istoricul bibliotecii. A existat o permanentă preocupare de dezvoltare a fondului de publicaţii, datorită unor oameni inimoşi şi pasionaţi, care şi-au desfăşurat activitatea la bibliotecă.

* în anul şcolar 1962-1963 se înfiinţează biblioteca cu un număr de 480 de volume.

*  în anul şcolar 1963-1964 existau 1000 de volume.

*  în anul şcolar 1965-1966 existau 3700 de volume.

*  în anul şcolar 1970-1971 existau 6000 de volume.

*  în anul şcolar  1975-1976 existau 8500 de volume.

*  în anul şcolar  1978-1979 existau 6500 de volume la liceu şi 2200 de volume la şcoala generală(este anul când cele două unităţi se scindează, respectiv şi bibliotecile).

 * în anul şcolar 1981-1982 existau 6238 de volume(liceu) şi 5247 volume(şcoala generală)

*  în anul şcolar 1986-1987 existau 8544 de volume(liceu) şi 8845 volume(şcoala generală)

* în anul şcolar 1990-1991 existau 9567 de volume(liceu) şi 10552 volume(şcoala generală), este anul când cele două biblioteci şcolare se unifică.

* în prezent biblioteca dispune de un număr de 23488 volume.

            Un mediu bine ales încurajează copii în a deveni utilizatori independenţi, dezvoltându-le în acelaşi timp simţul căutării. Am încercat să ofer un aranjament care încurajează utilizarea cu uşurinţă a bibliotecii. Anunţurile clare dau tonul, precum şi varietatea materialelor promoţionale.

      Biblioteca Grupului Şcolar „Miron Cristea”, beneficiază de două încăperi.Cele 23 473 de unităţi sunt împărţite astfel: Prima cameră este destinată sălii de lectură, cu 10 locuri, aici se află o parte din cărţile de limbă şi literatură română şi literatura universală mai des solicitate, cărţile destinate celor mici şi o parte din enciclopedii, atlase, dicţionare, tot la fel, cele mai uzuale, câteva dintre manualele şcolare alternative, etc. Accesul este liber la raft, utilizatorii putând să-şi aleagă singuri cartea preferată s-au să-şi caute informaţia necesară. A doua încăpere este destinată depozitului propriu-zis de carte, există şi aici 6 locuri pentru studiu, în special este rezervat pentru un studiu mai aprofundat care presupune mai multă linişte, accesul este liber la raft. 

Desenul participant la Concursul “Azi n-am fost la bibliotecă” Realizat de:Oltean Cosmina Marcela(clasa a XII-a)

        

           Ţin să mulţumesc doamnei bibliotecare Cotfas Daniela Ana pentru ajutorul acordat în realizarea acestui articol şi pentru toată munca pe care dânsa o din plăcere pentru elevii acestei şcolii.

„Cărţile nu sunt lucruri absolut moarte, ci conţin în ele o putere de viaţă, pe măsura sufletului celui ce le-a dat viaţă, ba mai mult, ele păstrează ca într-o amforă cea mai pură substanţă şi semnul intelectului viu ce le-a zămislit”.

Iarna la Subcetate...

   Se aşterne o linişte dulce. Fulgii de nea ţes o mantie albă ce acoperă pământul. Sclipiri de cristal împodobesc atmosfera.
   Regina zăpezii a pictat totul într-un alb pur şi imaculat, căsuţele sunt asemenea unor ciupercuţe proaspăt atinse de aripa ploii, iar copacii parcă adăpostesc în crengile lor mistere reci.În fiecare curte, câte un omuleţ de zăpadă ne zambeşte voios.
   Pentru început am crezut că visăm, că am fost vrăjiţi şi că ne aflăm pe un alt tărâm, de basm...dar...suntem chiar la noi acasă, la Subcetate, iar magia iernii a transformat comuna noastră într-un imens izvor de frumuseţe.

Caragialiana -2012

     Pe data de 30 ianuarie s-au împlinit 160 de ani de la naşterea celui mai mare dramaturg român, I.L. Caragiale.Cu această ocazie,în şcoala noastră s-a organizat o manisfestare culturală pentru a-l omagia pe unul dintre cei ce ne-a adus zâmbetul pe buze prin comediile sale.
      Aşadar, a avut loc prima ediţie a Caragialienei, sub egida doamnelor profesoare de limbă şi comunicare, cărora le mulţumesc pentru efortul depus, şi la care au participat un restrâns număr de elevii,dornici să cunoască cât mai multe despre viaţa şi opera lui Caragiale.
      Au avut loc secţiuni de interpretare a unor piese de teatru scrise de Caragiale,de prezentări PowerPoint cu informaţii despre scriitor,de recitarea unor poezii dedicate, şi evident un concurs timp grilă despre viaţa şi activitatea sa literară.
      Fiecare elev participant la una dintre aceste secţiuni a fost răsplătit cu o diplomă, în cadrul unei festivităţi de decernare.
   


   
                                             Piesă de teatru ,,Bubico''(elevii clasei a X-a A)

  Piesă de teatru ,,D'ale carnavalului''(elevii clasei a X-a A)

 Piesă de teatru ,,O scrisoare pierdută''(elevii clasei a X-a A)

 Piesă de teatru ,,D-l Goe''(elevii clasei a VII-a ) 

 Concursul literar despre viaţa şi activitatea lui I.L.Caragiale

Concurs patinaj 29.01.2012

O mică istorie a comunei Subcetate

      Legănată în murmur de ape şi cetină de brazi, sălăsluieşte cu mândrie frumoasa comună Subcetate, comuna în care noi ne petrecem viaţa.

    De unde numele de ,,Subcetate’’?

   Se spune, că odată, cu mult timp în urmă, ar fi existat pe dealul ce mărgineşte comuna, o cetate. Datorită faptului că aşezările rurale sunt răsfirate oarecum la poalele acestui deal, comunitatea a primit numele de SUBCETATE, nume ce îl poartă şi azi.

                                                       Dealul pe care se presupune că s-a aflat cetatea

    

        Folosind dărnicia naturii, ştiind că ea le este mereu alături , locuitorii comunei, fiind oameni voinici, harnici şi plini de credinţă, muncesc zi de zi pentru a-şi asigura pâinea.

   Fiind situată pe Valea Mureşului Superior, în depresiunea Giurgeului din Carpaţii Orientali, comuna noastră are toate condiţiile pentru ca agricultura sa fie roditoare. De aceea, principalele ocupaţii erau în domeniul agriculturii.  

    Din nici o gospodărie nu lipseau ovinele, bovinele şi porcinele.

   Nu trecea o zi fară ca dealurile şi câmpiile ce mărginesc comuna, să nu fie vizitate de harnicii gospodari, doritori de muncă.  

       Pe lângă toate frumuseţile ce se găsesc aici, comuna se mândreşte şi cu o minunată biserică, ce işi are rădăcinile de aproximativ 109 ani, adică din anul 1902.

  În zilele de sărbătoare, această măreaţă biserică este plină de credincioşii comunei.

Această biserică măreşte şi sărbătoreşte Hramul Sf. Dumitru, ocrotitor al comunei. Din acestă cauză mulţi dintre locuitori poartă numele de Dumitru, chiar şi primul om care se spune că şi-a făurit o familie aici se numea şi el Latko Dumitru.

     Uliţele erau împodobite de glasurile zglobii ale copiiilor satului. Unul dinte cele mai interesante şi încântătoare jocuri era ,,ÎN BUMBGI’’ , care după cum spune şi numele se juca pe bumgi, adică pe nasturi care se clasificau în diferite clase, după valoarea fiecaruia. 

   Cei mai valoroşi bumbgi erau răzăşi de la uniformele militare.

   Unealta cu care se juca acest joc era PIŢULA, care era făcută din monede.

Toate aceste comori era ţinute în CUTIA CU BUMBGI.